Plantă din familia Chenopodiaceae, cultivată pentru frunzele şi rădăcina sa. Este prezentă pe toate continentele.
100g de sfeclă – 37 kcal
Conţine carbohidrați, amidon, potasiu, fosfor, calciu, magneziu, fier, zinc, vitaminele C, B1, B5, B6, PP, E, acid folic, provitamina A.
Dinţi puternici, oase sănătoase
Consumul de sfeclă poate avea o influenţă benefică asupra stării dinţilor şi oaselor noastre. Aceasta deoarece sfecla conţine calciu, a cărui lipsă în organism duce la carii, scolioză, osteoporoză şi anomalii în creşterea copiilor.
Pentru cheflii
Datorită combinaţiei unice de carbohidrați, vitamină C, potasiu şi acid folic, sfecla purifică organismul, protejând împotriva anemiei şi a oboselii precum şi împotriva bolilor de cancer.
Sfecla – obiect de cult
Toate soiurile de sfeclă din ziua de astăzi provin de la sfecla sălbatică care creşte în Orientul Îndepărtat şi în India. Primele inscripţii referitoare la sfeclă pot fi întâlnite în Babilonia. Aceasta era foarte preţuită de către grecii antici, care o ofereau ca ofrandă lui Apollo. La început erau consumate doar frunzele, rădăcina fiind utilizată în scopuri terapeutice. În secolul al XIV-lea s-a popularizat cultivarea sfeclei în Europa de Nord. În timpul lui Napoleon I a avut loc o expansiune a sfeclei de zahăr, care a devenit în zilele noastre cea de-a doua sursă de zahăr, imediat după trestia de zahăr. Sfecla este ingredientul de bază al borşului – o ciorbă simbol a bucătăriilor din ţările din Estul Europei.
