Plantă care este răspândită în Europa şi Asia; se foloseşte atât rădăcina cât şi frunzele sale.
100g g hrean – 68 kcal
Hreanul conţine fosfor, sulf, potasiu, calciu, fier, sodiu şi magneziu, precum şi vitaminele A, B. C şi E.
Sănătate curată
Hreanul are acţiune antibacteriană, antivirală şi antimicotică. Stimulează metabolismul, este un regulator al funcţiei hepatice şi renale, măreşte rezistenţa organismului. Conţine mai multă vitamină C decât lămâile şi portocalele, iar din punctul de vedere a conţinutului de fitoncide este pe un onorabil loc trei, după ceapă şi usturoi. Este recomandat îndeosebi în perioadele de trecere (toamnă-iarnă şi iarnă-primăvară), pentru alimentarea organismului cu vitamine şi săruri minerale.
Simţuri ascuţite
Hreanul ras, cu mirosul său caracteristic, intens, este un ingredient preţios al multor mâncăruri, salate de crudităţi, servit cu smântână şi lămâie, ca adaos la preparate calde sau reci din carne sau peşte.
Păstrează prospeţimea
Datorită substanţelor naturale antibacteriene (fitoncidele), hreanul are proprietăţi excepţionale. Untul, carnea sau peştele, împachetate în frunze de hrean îşi păstrează prospeţimea pe perioade mai lungi, deoarece fitoncidele pe care le conţine acesta nu permit dezvoltarea bacteriilor.
Până la lacrimi
Dacă hreanul este proaspăt, cu esenţe puternice, uleiurile eterice pe care le conţine pot provoca lăcrimarea sau strănutul – în asemenea cazuri se recomandă mirosirea unei felii de pâine albă, a cărei miros calmează mucoasele iritate.