Plantă sezonieră, provenită de pe ţărmurile Mediteranei şi din Asia Mică, cultivată în Europa începând din sec. XVI.
100 g cicoare – 25 kcal
Cicoarea de grădină, sau andiva – cum i se mai spune, conţine calciu, fosfor, fier, magneziu, vitaminele A1, B1, B2, C, E.
Valori nutritive superioare
Cicoarea conţine mult mai multe vitamine şi minerale decât tradiţionala salată, iar substanţele numite inulină şi intibină, care se găsesc în frunzele de cicoare, stimulează pofta de mâncare.
Ştiaţi că…
Puţini ştiu că cicoarea are curioase valenţe simbolice, trezind diverse spaime, legate de presupusele ei proprietăţi magice. Cicoarea are frunze palide şi delicate, o structură fragilă – pe scurt: arată ca o „legumă speriată”. Este o plantă care creşte aproape în întuneric, nu are nevoie de lumină solară directă, fapt care în trecutul îndepărtat trezea diverse suspiciuni. Cicoarea era considerată a fi o plantă necurată şi era folosită – se spune – în practicarea ritualurilor magiei negre…
Picanterie sănătoasă
Frunzele de cicoare au un gust uşor picant şi amărui, fiind folosite ca salată. Se potriveşte bine cu salatele, cu brânzeturile mai condimentate, cu nucă, sfeclă, felii de măr sau de pară.
Cicoarea pe masa noastră
Putem fie consuma frunzele de cicoare stropite cu ulei şi lămâie, fie să servim diverse paste pe frunze: pastă de ouă, de brânză, de peşte sau de carne. Poate fi folosită pentru senvişuri la cald, poate fi fiartă în aburi, prăjită la grătar sau înăbuşită. Există şi o supă de cicoare cu adaos de brânză, usturoi şi lămâie, care se bucură de o binemeritată popularitate.
