Provocări și răspunsuri pentru tătici (și nu numai): cum treci peste conflictele cu copilul și cum să-i asiguri viitorul

După mai bine de doi ani de pandemie, tăticii din comunitatea Modern Dads s-au revăzut din nou la față la ediția din primăvara 2022 a Modern Dad’s Challenges, care a avut loc pe 18 mai, la Promenada Mall, cu sprijinul Bonduelle, Partener Gold al evenimentului, care a fost prezent cu un stand propriu de prezentare a gamei sale de conserve. Produsele Bonduelle au ajuns și la participanți, alături de Bonduellia, cartea de activități educative pentru cei mici – fie că sunt fani ai legumelor sau nu!

Primul lucru care a devenit clar, practic în primele zece minute ale evenimentului, a fost că perioada aceasta n-a fost deloc un fel de „doi ani de vacanță”, ca în romanul lui Jules Verne.

Pandemia a lăsat urme adânci în relațiile din interiorul familiei. La această primă ediție „post-pandemică” a Modern Dad’s Challenges desfășurată cu prezență fizică, primul subiect de discuție a fost impactul relației cu tatăl asupra psihologiei copilului. Și au fost destule lucruri de clarificat: cum facem să avem o relație firească și corectă cu copilul? Cum îmi gestionez, ca tată, izbucnirile în conflictul cu copilul? Ce impact are asupra copilului un eventual conflict cu tatăl? Cum pot avea tații divorțați o relație normală cu copiii lor? Are alimentația vreun rol în relația dintre cel mic și tată? Și dacă da, ce fel de rol?

S-a mai discutat, de asemenea, și despre alte teme la fel de serioase, cum ar fi cum să punem bani deoparte, știind că aici românii sunt cam în urma vecinilor noștri est-europeni...

Tați, vorbiți cu copiii dacă vreți ca ei să se dezvolte!

Dezbaterea a fost deschisă de o prezentare a psihoterapeutului Mihai Manole, de la care am aflat câteva lucruri mai puțin știute: de exemplu, că relația copilului cu tatăl este mult mai profundă decât se poate bănui. Dacă rolul mamelor a fost și este încă studiat extensiv, influența modelatoare a taților – o contribuție unică, ce nu poate fi înlocuită de nimic altceva, la formarea psihologică a copiilor – a fost confirmată doar de cercetări relativ recente, a spus invitatul.

De pildă, simplul fapt că tatăl obișnuiește să poarte des conversații cu copilul, chiar de la vârste mici ale acestuia, este un bun predictor al dezvoltării verbale a celui mic. Cu alte cuvinte, dezvoltarea abilităților de comunicare verbală ale copilului este determinată (nu exclusiv, dar în primul rând) de interacțiunile verbale pe care acesta le are cu tatăl său. Aceasta este valabil în special pentru copiii de până la 3 ani, interval de vârstă în care dezvoltarea capacităților de comunicare verbală este influențată mai mult de părintele de sex masculin decât de mamă. 

Nu anticipaserăm acest fir al discuției, dar s-a potrivit perfect cu invitația adresată taților prezenți (și celor câțiva copii) de a intra în Bonduellia, cartea noastră de activități educative cu personaje simpatice și multe legume vorbitoare prietenoase, oferită gratuit participanților.

Intervalul de vârstă 0-3 ani este momentul critic în viața copilului; atunci se formează primele trăsături de personalitate și primele preferințe – inclusiv cele culinare! –, se conturează atașamentul față de părinți, și începe... lungul război al legumelor din farfurie, pe care majoritatea copiilor le refuză cu încăpățânare. Dacă perseverați, prima victorie vor fi, cel mai probabil, cartofiorii, mazărea și porumbul, fierte sau preparate la abur. Legumele proaspete mai au de așteptat.

În practică, relația tată-copil este un „work in progress”, ceva la care părintele de sex masculin trebuie să lucreze constant, pentru ca relația să curgă firesc, fără efort. Acesta este un proces; tații nu trebuie să se gândească la felul în care pot „rezolva” relația lor cu copilul o dată pentru totdeauna. Este nevoie de pași mici, de ajustări ale unor lucruri mici, încetul cu încetul, construind treptat relația cu copilul, pe baza încrederii. 

Învățăm în joacă

Exemplul alimentației sănătoase le este cunoscut, cu siguranță, tuturor părinților care încearcă să-și convingă copilul să mănânce legume.

Nu încercați să insistați prea mult în eforturile de convingere; la vârsta antepreșcolară, copiii își formează gustul în sensul propriu al termenului, învățând ce gusturi le plac și care nu. 

Miniconservele Bonduelle cu porții individuale de 106 g, gătite sănătos, la abur, sunt soluția perfectă pentru a-i pregăti gustarea copilului. Ele pot fi acei pași mici cu care copilul întâi experimentează gusturi și apoi își exprimă preferințele. Cel mic se va distra urmărindu-l pe părinte cum desface miniconserva și va învăța încetul cu încetul să se bucure și de gust. Ca părinte, veți avea nevoie de anumite resurse de inventivitate pentru a-l convinge pe copil să mănânce sănătos. Miniconservele Bonduelle, așa colorate și simpatice cum sunt, pot fi un astfel de truc nevinovat (și eficient!). În orice caz, cuvântul de ordine este „firescul”; relația cu copilul, atunci când este firească, va curge fără efort. Inclusiv la momentul mesei.

Sigur că există și conflicte. Un subiect care a fost de mai multe ori menționat în sesiunea de întrebări și răspunsuri care a urmat prezentării lui Mihai Manole a fost felul în care tații reacționează în astfel de situații de conflict cu copilul. În cazul taților, faptul că ridică tonul la copil în situații de conflict pare a fi o experiență comună, egal împărtășită (și egal regretată). Dacă majoritatea taților admit că au trecut prin episoade de conflict cu copilul, la fel de mulți spun că au încercat să dezamorseze situația vorbind cu cel mic, adesea cerându-și scuze.

Răspunsul psihoterapeutului a fost liniștitor și mai ales clarificator. Aproape că se simțea ușurarea în sală: copilul va fi bine. Traumele copilăriei nu vin din experiența unor astfel de situații. „Conflictul înseamnă normalitatea relațiilor”, a spus Mihai Manole. „Copilul poate gestiona asta”, cu condiția ca părintele să rezolve conflictul (cu scuze, o discuție sinceră etc.) Traumele copilăriei nu provin din astfel de conflicte temporare, ci din sentimentul copilului de a fi abandonat, de a fi singur și lipsit de ajutor.

Cu alte cuvinte: este perfect în regulă ca cel mic să refuze, iar părintele să insiste. Important este ca la masă, în cele din urmă, toată lumea să mănânce în armonie. Iar pentru asta merită să încerci orice fel de soluție. 

Revenind la discuția despre evoluția copilului, Mihai Manole a mai explicat că în următorul palier de vârstă (3-5 ani), joaca dintre copil și tată pune bazele competențelor sociale ale celui mic, acestea constituind setul fundamental de abilități și informații ale copilului pentru a se adapta în colectivitate. Mai târziu, în adolescență, implicarea taților contează mult în modelarea curiozității copilului și în stabilirea de limite, aspecte care de regulă sunt la rândul lor implicate în reducerea comportamentelor de risc (inclusiv a celor de natură sexuală).

Fiți atenți cu banii familiei și la risipa alimentară

Pe de altă parte, discuția cu Horia Braun Erdei, consultant financiar cu peste 20 de ani de experiență în sistemul bancar, inclusiv la banca centrală, a prilejuit o schimbare de viteză: de la întrebări presante și încărcate emoțional la subiecte discutate la rece.

Azi poate mai mult ca niciodată, familiile au de gestionat trei tipuri de decizii de impact pentru viitor: decizia de economisire (sau cheltuire), decizia de îndatorare și decizia de investire.

Prima observație ar fi că aceste trei tipuri de decizii nu sunt reciproc exclusive; pe de alta, a spus Erdei, românii au în mod particular o problemă cu decizia de economisire, prin comparație cu celelalte națiuni din Europa Centrală și de Est: circa 30% dintre familiile de români economisesc în mod regulat o sumă fixă, așa cum spun recomandările, față de aproximativ 50% cât este media regiunii.

Decizia de a economisi este una dificilă, pentru că trebuie să renunți de bunăvoie la o parte din venit; în principiu, recomandarea standard este de a avea rezervată o sumă care să acopere traiul familiei (inclusiv ratele la credite și toate celelalte cheltuieli) pe o perioadă de 3-6 luni, în timp ce orice gospodărie ar trebui să pună deoparte, în scop de economisire, circa 20% din venitul net.

În ciuda a ce se crede, economiile se pot face fără a fi resimțite ca privațiuni. Controlul cheltuielilor este esențial. Aruncatul mâncării, de exemplu, este pur și simplu risipă. Deoarece anumite legume, cum ar fi mazărea sau porumbul, nu pot fi consumate decât gătite, stocarea lor sub formă de conserve (preferabil deja gătite ușor la abur) este soluția ideală. Este perfect posibil să îmbinăm și necesarul, și utilul, și plăcutul.