Bună, noi folosim cookie-uri în scopuri statistice, pentru analiza traficului de pe site, pentru analize de marketing și pentru îmbunătățirea experienței vizitatorului pe site.

Mai multe informații

Accept Nu accept

Bucătăria scandinavă

Bucătăria scandinavă

Bucataria scandinava s-a format datorită condiţiilor naturale în care trăiesc locuitorii acestei regiuni europene. Proviziile acumulate vara şi toamna trebuie să fie folosite în decursul ierni, ca urmare, acesta este motivul pentru care oamenii au învăţat să conserve şi să păstreze. Hrana sărată, murată şi acrită nu era nici prea sofisticată, nici prea bogată în vitamine. Cea mai diversificată bucătărie o au locuitorii Suediei. Aici se consumă multe legume şi fructe. Totuşi, pe măsură ce ne deplasăm spre nord, înspre teritorii cu o climă tot mai aspră, vom vedea tradiţii culinare tot mai sărace.

Legumele Scandinaviei

Legumele murate şi marinate sunt principala sursă de vitamine în bucataria scandinava. În ciuda iernii lungi şi a verii scurte, legumele nu lipsesc de pe mesele scandinave.

Legume pentru o iarnă lungă

În ţările scandinave legumele nu sunt atât de frecvente pe masă la fel ca în ţările cu climă călduroasă – dar asta nu înseamnă că nu apar deloc. Există tradiţia veche a legumelor murate şi marinate. Cea mai populară legumă marinată din bucataria scandinava este sfecla tăiată felii, în oţet cu zahăr şi cuişoare - bineînţeles putem întâlni şi alte legume marinate, ca de exemplu: morcovii, varza, dovleceii verzi, ardeii, castraveţii sau vinetele. În Suedia şi Norvegia, cea mai mare popularitate o au castraveţii muraţi la dulce.

Peştele este baza în bucătăria scandinavă

Atât lipsa plantelor cât şi dificultăţile legate de creşterea animalelor au făcut ca peştele să devină elemente de bază în bucataria scandinava. Dintre toţi peştii, somonul are cel mai nobil şi fin gust.

Norvegienilor le plac de asemenea şi alte specialităţi de peşte. Printre cele mai cunoscute se numără fiskeboller – adică chifteluţe din carne macinată de peşte, servite cu sos alb. De o mare popularitate se bucură micile sardine – brislinger, pescuite la Stavanger. Aici se prepară de veacuri sardine care ajung pe mai toate mesele Europei.

Bogăţiile mesei norvegiene

Norvegia are şi ea o bogată tradiţie culinară legată de somon. Norvegienii, care consideră somonul o delicatesă, îl servesc în multe feluri:

  • afumat (røkt laks),
  • crud (laks tartar),
  • fiert (kokt laks),
  • la grătar (grillet laks),
  • marinat (gravet laks),
  • prăjit (stekt laks),
  • în ciorbă (fisze suple) sau cu paste făinoase.

Budinca norvegiană

Subtilitatea norvegienilor nu cunoaşte margini – fiskepudding, adică budinca de peşte se serveşte ca fel principal sau ca o garnitură pentru pâine.
 
Pentru a cunoaşte cu adevărat gustul şi aroma somonului norvegian merită vizitată piaţa de peşte din Bergen – Fisketorget. Conform multora dintre cunoscători aceasta este cea mai bună piaţă de peşte din întreaga Scandinavie. În afară de somoni de crescătorie şi somoni sălbatici pot fi cumpărate aici aproape toate speciile de peşte ce trăiesc în râurile, lacurile şi mările norvegiene. Găsim deci heringi (sild), păstrăvi (ørret), cod (torsk), halibut (kveite), scrumbii (makrel), şi chiar carne de balenă (hvall).

Cel mai puternic şi aromat miros de peste din bucataria scandinava se degajă de la standurile cu peşte uscat, numit de localnici stockfiske. Unora, această mireasmă li se pare a fi minunată, şi pentru alţii este pur şi simplu dezgustător. Stockfiske sunt peşti din familia Gadidae, din care face parte şi codul, peşti uscaţi la soare. Încălzit de razele de soare, acest peşte capătă un gust specific care, la fel ca şi mirosul lui, unora le gâdilă plăcut papilele gustative iar altora li se pare insuportabil. Carnea, care nu conţine apaă, nu numai că îşi păstrează gustul ci şi toate valorile nutritive, şi ceea ce este şi mai important este că atunci când este înmuiat în apă îşi recapătă: forma, mirosul şi gustul de dinainte de uscare.

Somonul în bucătăria scandinavă

O delicatesă în Danemarca o constituie somonul cufundat într-o oală de lut plină de miere. Oala închisă ermetic se îngroapă pentru câteva luni sub pământ, la rece. Carnea somonului capătă astfel o aromă deosebită şi un gust specific. Se consumă cu felii de ceapă. Ideea s-a născut pe insulele Åland ce aparţin Finlandei dar sunt locuite de suedezi.
O aromă cu multe „feţe”
Mireasma cea mai puternică şi aromată se degajă de la mesele cu peşte uscat, numit de localnici stockfiske. Unora această mireasmă li se pare a fi cea mai minunată cu putinţă, pe alţii pur şi simplu îi sperie. Stockfiske sunt peşti din familia Gadidae, din care face parte şi codul, uscaţi la soare. Încălzit de razele de soare, acest peşte capătă un gust specific care, la fel ca şi mirosul lui, unora le gâdilă plăcut papilele gustative pretenţioase iar altora li se pare insuportabil. Carnea dezhidratată nu numai că îşi păstrează gustul şi toate valorile nutritive, dar îşi şi recapătă, prin înmuiere în apă, forma, mirosul şi gustul de dinainte de uscare.

Rețete care te-ar putea interesa

Salată exotică

Salată exotică

Un preparat delicios pentru întreaga familie.

4 persoane sub 15 min Simplu
Mușchi de vită la cuptor - svickova

Mușchi de vită la cuptor - svickova

Descoperă acum o rețetă delicioasa cehească cu tradiție.

3 persoane peste 45 min Complex
Salată din vinete prăjite, ceapă și roșii

Salată din vinete prăjite, ceapă și roșii

Salată specifică lumii arabe, cu vinete coapte, ceapă și roșii

8 persoane peste 45 min Complex
Calamar umplut cu feta și ciuperci

Calamar umplut cu feta și ciuperci

Un gust extraordinar și o aromă interesantă.

3 persoane sub 15 min Simplu
Bucătăria scandinavă

Bucătăria scandinavă

Bucataria scandinava s-a format datorită condiţiilor naturale în care trăiesc locuitorii acestei regiuni europene. Proviziile acumulate vara şi toamna trebuie să fie folosite în decursul ierni, ca urmare, acesta este motivul pentru care oamenii au învăţat să conserve şi să păstreze. Hrana sărată, murată şi acrită nu era nici prea sofisticată, nici prea bogată în vitamine. Cea mai diversificată bucătărie o au locuitorii Suediei. Aici se consumă multe legume şi fructe. Totuşi, pe măsură ce ne deplasăm spre nord, înspre teritorii cu o climă tot mai aspră, vom vedea tradiţii culinare tot mai sărace.

Legumele Scandinaviei

Legumele murate şi marinate sunt principala sursă de vitamine în bucataria scandinava. În ciuda iernii lungi şi a verii scurte, legumele nu lipsesc de pe mesele scandinave.

Legume pentru o iarnă lungă

În ţările scandinave legumele nu sunt atât de frecvente pe masă la fel ca în ţările cu climă călduroasă – dar asta nu înseamnă că nu apar deloc. Există tradiţia veche a legumelor murate şi marinate. Cea mai populară legumă marinată din bucataria scandinava este sfecla tăiată felii, în oţet cu zahăr şi cuişoare - bineînţeles putem întâlni şi alte legume marinate, ca de exemplu: morcovii, varza, dovleceii verzi, ardeii, castraveţii sau vinetele. În Suedia şi Norvegia, cea mai mare popularitate o au castraveţii muraţi la dulce.

Peştele este baza în bucătăria scandinavă

Atât lipsa plantelor cât şi dificultăţile legate de creşterea animalelor au făcut ca peştele să devină elemente de bază în bucataria scandinava. Dintre toţi peştii, somonul are cel mai nobil şi fin gust.

Norvegienilor le plac de asemenea şi alte specialităţi de peşte. Printre cele mai cunoscute se numără fiskeboller – adică chifteluţe din carne macinată de peşte, servite cu sos alb. De o mare popularitate se bucură micile sardine – brislinger, pescuite la Stavanger. Aici se prepară de veacuri sardine care ajung pe mai toate mesele Europei.

Bogăţiile mesei norvegiene

Norvegia are şi ea o bogată tradiţie culinară legată de somon. Norvegienii, care consideră somonul o delicatesă, îl servesc în multe feluri:

  • afumat (røkt laks),
  • crud (laks tartar),
  • fiert (kokt laks),
  • la grătar (grillet laks),
  • marinat (gravet laks),
  • prăjit (stekt laks),
  • în ciorbă (fisze suple) sau cu paste făinoase.

Budinca norvegiană

Subtilitatea norvegienilor nu cunoaşte margini – fiskepudding, adică budinca de peşte se serveşte ca fel principal sau ca o garnitură pentru pâine.
 
Pentru a cunoaşte cu adevărat gustul şi aroma somonului norvegian merită vizitată piaţa de peşte din Bergen – Fisketorget. Conform multora dintre cunoscători aceasta este cea mai bună piaţă de peşte din întreaga Scandinavie. În afară de somoni de crescătorie şi somoni sălbatici pot fi cumpărate aici aproape toate speciile de peşte ce trăiesc în râurile, lacurile şi mările norvegiene. Găsim deci heringi (sild), păstrăvi (ørret), cod (torsk), halibut (kveite), scrumbii (makrel), şi chiar carne de balenă (hvall).

Cel mai puternic şi aromat miros de peste din bucataria scandinava se degajă de la standurile cu peşte uscat, numit de localnici stockfiske. Unora, această mireasmă li se pare a fi minunată, şi pentru alţii este pur şi simplu dezgustător. Stockfiske sunt peşti din familia Gadidae, din care face parte şi codul, peşti uscaţi la soare. Încălzit de razele de soare, acest peşte capătă un gust specific care, la fel ca şi mirosul lui, unora le gâdilă plăcut papilele gustative iar altora li se pare insuportabil. Carnea, care nu conţine apaă, nu numai că îşi păstrează gustul ci şi toate valorile nutritive, şi ceea ce este şi mai important este că atunci când este înmuiat în apă îşi recapătă: forma, mirosul şi gustul de dinainte de uscare.

Somonul în bucătăria scandinavă

O delicatesă în Danemarca o constituie somonul cufundat într-o oală de lut plină de miere. Oala închisă ermetic se îngroapă pentru câteva luni sub pământ, la rece. Carnea somonului capătă astfel o aromă deosebită şi un gust specific. Se consumă cu felii de ceapă. Ideea s-a născut pe insulele Åland ce aparţin Finlandei dar sunt locuite de suedezi.
O aromă cu multe „feţe”
Mireasma cea mai puternică şi aromată se degajă de la mesele cu peşte uscat, numit de localnici stockfiske. Unora această mireasmă li se pare a fi cea mai minunată cu putinţă, pe alţii pur şi simplu îi sperie. Stockfiske sunt peşti din familia Gadidae, din care face parte şi codul, uscaţi la soare. Încălzit de razele de soare, acest peşte capătă un gust specific care, la fel ca şi mirosul lui, unora le gâdilă plăcut papilele gustative pretenţioase iar altora li se pare insuportabil. Carnea dezhidratată nu numai că îşi păstrează gustul şi toate valorile nutritive, dar îşi şi recapătă, prin înmuiere în apă, forma, mirosul şi gustul de dinainte de uscare.