Bucătăria argentiniană

Din păcate în Argentina nu se practică arta culinară a vechilor locuitori. Cu timpul, bucătăria indienilor a fost dată uitării. Argentinienii au „moştenit” bucătăria conchistadorilor, pe care de altfel au îndrăgit-o. În toate restaurantele de pe malul argentinian al Atlanticului se găsesc fructe de mare, care sunt delicios preparate şi care nu prea se deosebesc de cele servite în restaurantele de pe malul Mediteranei. Mâncărurile pregătite de argentinieni au aromă de mirodenii şi de ulei de măsline. Reţetele tradiţionale recomandă folosirea multor condimente, ceea ce face ca gustul să fie similar cu cel al bucătăriilor din alte părţi ale lumii, cum ar fi Italia sau Franţa.

Influenţa porumbului

În bucătăria argentiniană se simt puternice influenţe ale ţărilor Americii Latine. Ele se manifestă prin mâncăruri pe bază de porumb, în principal fierturi cum ar fi locro (o ciorbă pentru zile răcoroase pe bază de porumb şi carne), humita (pe bază de porumb şi brânză dulce), tamales (o mâncare din carne, porumb, legume, învelită într-o frunză de porumb şi fiartă)

Empanadas – plăcintă din Argentina

Una din contribuţiile spaniole la arta culinară mondială este şi cunoscuta empanada - „acoperit cu pâine”, un fel de colţunaş mare. Fiecare regiune argentiniană are propria sa empanada, diferenţele ţin în primul rând de mărime şi de umplutură. Aceşti colţunaşi pot fi prăjiţi sau copţi. Dacă sunt prăjiţi, se foloseşte neapărat untură. Cel mai frecvent, în bucătăria argentiniană, cercurile de aluat au maxim 15 cm. diametru. Umplutura clasică pentru empanada este carnea de vită. Conform reţetei tradiţionale, aceasta este tocată dar mai nou se foloseşte şi carnea măcinată. La umplutură se adaugă ceapă, stafide, măsline şi ouă fierte tari. Empanada nu trebuie să fie neapărat cu carne. În bucătăria argentiniană se mănâncă şi empanada cu brânză şi şuncă, cu spanac şi slănină sau cu carne de pui. Uneori se prepară şi cu umplutură dulce dar atunci se numeşte pastel sau pastelito. Empanadas se mănâncă cu degetele, în acompaniamentul unui vin argentinian roşu, sec. Argentinienii preferă carnea roşie dar consumă cu plăcere şi peştele sau fructele de mare. În râurile din Argentina trăiesc peşti deosebiţi cum ar fi dorado sau surubí. Preparaţi la grătar, cu multe mirodenii, aceştia sunt delicioşi - o adevărată savoare prezentă în bucătăria argentiniană.

Etichetă

Băutura tradiţională argentiniană este ceaiul Yerba Mate, a cărui servire este un adevărat ritual. Acest ceai se bea din căni mici, făcute din dovleac uscat, lemn sau porţelan printr-un tub metalic prevăzut cu o plasă.

Preparatele la grătar – o specialitate în Argentina

Vitele, care au ajuns în Argentina aduse de spanioli, s-au obişnuit rapid cu ţinuturile de necuprins şi s-au aclimatizat bine. Cu timpul, localnicii au învăţat să le vâneze călare. În acest fel s-a născut legenda gaucho-ului argentinian, adică a aceluia care „cunoaşte secretul preparării cărnii”. Aceşti oameni pot fi întâlniţi şi astăzi. Un gaucho adevărat are ca singur mijloc de transport calul; viaţa lui se petrece pe câmpii, în tovărăşia animalelor care pasc tot anul. Dacă un argentinian ne invită la o masă cu mâncarea sa preferată – grătarul – putem fi siguri că porţiile vor fi enorme, acesta fiind un element tipic pentru bucătăria argentiniană. Trebuie să ne pregătim de asemenea pentru întâlnirea cu alte părţi ale animalului, cum ar fi testiculele sau burta, specialităţi care nu le plac tuturor. Înainte de preparare, carnea se lasă pentru câteva ore în chimichurri – o marinată pe bază de usturoi, frunze de pătrunjel, oregano, frunze de dafin, sare, ulei, un pic de oțet sau lămâie. Marinata se poate turna periodic peste carne în timp ce aceasta se frige pe grătar.

Deserturi delicioase din bucătăria argentiniană

Argentinienii servesc deserturi delicioase îndrăgite atât de adulţi cât şi de copii. Tradiţia prăjiturilor a fost adusă aici de către spanioli. Cea mai faimoasă este dulce de leche – făcută din lapte şi zahăr, similară cu caramelul, dar mai sunt şi alfajores, adică foietaj alternat cu dulce de leche şi acoperit cu ciocolată sau dulceaţă – un soi de budincă acoperită cu dulce de leche. Un alt desert este o felie groasă de brânză cu o bucată de jeleu de gutui sau jeleu de patate – queso con dulce. Evident, în funcţie de regiune, la aceste deserturi se folosesc nenumărate soiuri de fructe a căror culoare, aromă şi gust adaugă varietate oricărui eveniment.