Leguma regală

Mazărea verde, "de gradină", consumată prematur și în stare proaspătă, a fost un lux inovator în Europa modernă timpurie (în perioada sfârșitului de secol XV până la sfârșitul secolului al XVIII-lea). În Anglia, distincția între "mazărea de câmp" și "mazărea de grădină", datează din secolul al XVII-lea. Mazărea de zahăr, pe care francezii au numit-o imediat mănâncă-tot, căci era consumată sub formă de păstăi întregi, a fost adusă în Franța din piețele din Olanda, în timpul domniei lui Henry al IV-lea, la sfârșitul secolului al XVI-lea, prin intermediul ambasadorului francez. Mazărea verde a fost adusă din Genova, la curtea lui Ludovic al XIV-lea al Franței, în ianuarie 1660, și a fost prezentată ca un mare eveniment; un coș cu mazăre verde a fost adus în fața regelui; mici feluri de mâncare din mazăre au fost, apoi, prezentate Regelui și Reginei. Adoptată imediat și cultivată timpuriu, încălzită cu gunoi de grajd și protejată sub sticlă, încă era o delicatesă de lux. Mazărea modernă, boabe, cu păstăi nedigerabile, este o evoluție ce a avut loc la sfârșitul secolului al XIX-lea.